Legislație

LEGEA nr. 455/2001 privind semnătura electronică;

• reprezintă un pas important în recunoașterea documentelor electronice;
• înscrisul în formă electronică ce este urmat de o semnatură electronică extinsă (care respectă prevederile legale) este recunoscut ca având aceleași efecte cu înscrisul sub semnatură privată;
• obiectivul este de a crea un cadru legal în care contractele electronice să fie acceptate și recunoscute;
• furnizorul de servicii de certificare are obligația de a păstra secretul asupra informațiilor care îi parvin în cadrul activității profesionale, cu excepția celor pentru care titularul certificatului și-a dat acordul să fie publicate sau comunicate terților;

Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic;

• legea prevede clar ca înaintea demarării unei acțiuni de informare, furnizorul de servicii trebuie să ceară acordul expres al celui pentru care acțiunea este destinată;
• așadar, soluția privind comunicările comerciale nesolicitate este opt-in;
• destinatarul trebuie să își exprime acordul expres de a primi astfel de comunicări, înainte de demararea propiu-zisă a campaniei;
• o practică deja împământenită la noi este aceea de a ocoli această directivă prin introducerea unui mesaj prin care destinatarul are posibilitatea de a opri trimiterea de informații către el; această înștiințare are însă loc o dată cu trimiterea mesajului, deci fără o prealabilă obținere a acordului;
• o altă prevedere a legii este aceea ca în mesajul trimis să existe datele expeditorului; aceasta nu înseamnă însă că înscrierea acestor date poate substitui prealabilul acord al destinatarului, așa cum se procedează în mod frecvent;
• din păcate, toate aceste încălcări ale legii au fost sancționate într-un număr insuficient de cazuri, ceea ce face ca practica să fie continuată;
• aria de acoperire pe care legislația o are asupra realității este încă precară, lăsând goluri nemulțumitoare pentru cei care activează în domeniu;

LEGEA nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date;

• legea prevede ca, înainte de crearea unei baze de date, să se ceară consimțământul expres al persoanelor/firmelor care urmează a fi introduse;
• obținerea acordului din partea persoanelor este îngreunată, însă, prin impunerea unor modalități dificil de pus în practică; așadar chiar prevederile legale, prin normele stabilite, fac dificilă respectarea lor;
• în ceea ce privește codurile de conduită, există companii care au înteles importanța dezvoltării acestora și au stabilit reguli de practică specifice activității lor, în condițiile legii;
• un alt punct important îl reprezintă confidențialitatea datelor și securitatea rețelei în care se efectuează comunicarea; dezvoltarea internetului și penetrarea din ce în ce mai mare în rândul oamenilor fac mai dificil procesul de comunicare, încrederea în informația primită (deci și în firma expeditoare) fiind elementul său central.
• așadar, numai în contextul unei practici clare și corecte, care să urmărească punctual prevederile legale se poate crea un mediu favorabil lucrului cu baze de date – teren extrem de fragil și care poate duce la dărâmarea întregului edificiu planificat ulterior;
• acțiunile utilizatorilor de baze de date trebuie monitorizate, pentru a împiedica eventuale acțiuni frauduloase sau rău intenționate;

LEGEA nr. 506 din 17 noiembrie 2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice;

LEGEA nr. 148 din 26 iulie 2000 privind publicitatea;

LEGEA nr. 304 din 4 iulie 2003 pentru serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele și serviciile de comunicaţii electronice;

OG nr. 31 din 30 ianuarie 2002 privind serviciile poștale;

OG nr. 130 din 31 august 2000 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță;

ORDIN nr. 52 din 18 aprilie 2002 privind aprobarea Cerinţelor minime de securitate a prelucrărilor de date cu caracter personal;

OUG nr. 79 din 13 iunie 2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor;

LEGEA nr. 455/2001 privind semnătura electronică;

• reprezintă un pas important în recunoașterea documentelor electronice;
• înscrisul în formă electronică ce este urmat de o semnatură electronică extinsă (care respectă prevederile legale) este recunoscut ca având aceleași efecte cu înscrisul sub semnatură privată;
• obiectivul este de a crea un cadru legal în care contractele electronice să fie acceptate și recunoscute;
• furnizorul de servicii de certificare are obligația de a păstra secretul asupra informațiilor care îi parvin în cadrul activității profesionale, cu excepția celor pentru care titularul certificatului și-a dat acordul să fie publicate sau comunicate terților;

Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic;

• legea prevede clar ca înaintea demarării unei acțiuni de informare, furnizorul de servicii trebuie să ceară acordul expres al celui pentru care acțiunea este destinată;
• așadar, soluția privind comunicările comerciale nesolicitate este opt-in;
• destinatarul trebuie să își exprime acordul expres de a primi astfel de comunicări, înainte de demararea propiu-zisă a campaniei;
• o practică deja împământenită la noi este aceea de a ocoli această directivă prin introducerea unui mesaj prin care destinatarul are posibilitatea de a opri trimiterea de informații către el; această înștiințare are însă loc o dată cu trimiterea mesajului, deci fără o prealabilă obținere a acordului;
• o altă prevedere a legii este aceea ca în mesajul trimis să existe datele expeditorului; aceasta nu înseamnă însă că înscrierea acestor date poate substitui prealabilul acord al destinatarului, așa cum se procedează în mod frecvent;
• din păcate, toate aceste încălcări ale legii au fost sancționate într-un număr insuficient de cazuri, ceea ce face ca practica să fie continuată;
• aria de acoperire pe care legislația o are asupra realității este încă precară, lăsând goluri nemulțumitoare pentru cei care activează în domeniu;

LEGEA nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date;

• legea prevede ca, înainte de crearea unei baze de date, să se ceară consimțământul expres al persoanelor/firmelor care urmează a fi introduse;
• obținerea acordului din partea persoanelor este îngreunată, însă, prin impunerea unor modalități dificil de pus în practică; așadar chiar prevederile legale, prin normele stabilite, fac dificilă respectarea lor;
• în ceea ce privește codurile de conduită, există companii care au înteles importanța dezvoltării acestora și au stabilit reguli de practică specifice activității lor, în condițiile legii;
• un alt punct important îl reprezintă confidențialitatea datelor și securitatea rețelei în care se efectuează comunicarea; dezvoltarea internetului și penetrarea din ce în ce mai mare în rândul oamenilor fac mai dificil procesul de comunicare, încrederea în informația primită (deci și în firma expeditoare) fiind elementul său central.
• așadar, numai în contextul unei practici clare și corecte, care să urmărească punctual prevederile legale se poate crea un mediu favorabil lucrului cu baze de date – teren extrem de fragil și care poate duce la dărâmarea întregului edificiu planificat ulterior;
• acțiunile utilizatorilor de baze de date trebuie monitorizate, pentru a împiedica eventuale acțiuni frauduloase sau rău intenționate;

LEGEA nr. 506 din 17 noiembrie 2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice;

LEGEA nr. 148 din 26 iulie 2000 privind publicitatea;

LEGEA nr. 304 din 4 iulie 2003 pentru serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele și serviciile de comunicaţii electronice;

OG nr. 31 din 30 ianuarie 2002 privind serviciile poștale;

OG nr. 130 din 31 august 2000 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță;

ORDIN nr. 52 din 18 aprilie 2002 privind aprobarea Cerinţelor minime de securitate a prelucrărilor de date cu caracter personal;

OUG nr. 79 din 13 iunie 2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor;